Letter #44 Lacul cu diamante

1932506_1467236316826310_1964750502_o

Nu știu ce anotimp era sau ce zi, dar vreau să cred că era o zi de marți iarna. O zi în care deja zăpada a îmbrăcat orașele, o zi în care singurii fulgi ce cădeau erau cei din copaci și o zi în care ea s-a întâlnit cu Dumnezeu. Cât a mai fugit de ziua aceasta..nu conta că vedea avalanșa de zăpadă ce urma să o acopere ea fugea de întâlnirea aceea sinceră cu El. Ceea ce ea nu știa defapt era că fuge de fericire, de iubire, de răspunsuri la întrebările ce nu o lăsau noaptea să se odihnească..

De atunci a răsărit soarele și a apus de nenumărate ori, zâmbetul ei a cunosc cele mai adânci tristeți dar a și îmbrățișat iubirea altuia. Totul era dezordonat în sufletul ei și nici cuvintele nu se mai legau cum o făceau odată. Dar a ales să primească dragostea lui Dumnezeu. S-a lăsat copleșită de iubirea Lui și asta a schimbat-o.

De multe ori parcă m-am simțit prinsă în unele situații, stări..este drept că eu singură m-am dus acolo..și am ales să-L las deoparte pe Dumnezeu, de multe ori de dragul oamenilor. Însă în seriile reci, ploioase..doar El a mai rămas lângă mine. În zilele călduroase, pline de soare..doar El mi-a oferit zâmbete. L-am lăsat pentru oameni, și tot El a venit la mine. Ce dragoste mai mare? M-am plâns de multe ori că nu cunosc dragostea, că nu știu ce este iubirea..însă ea stătea pe cruce pentru mine.

Pot spune că în ultima perioadă am experimentat multe stări, evenimente, situații..m-am întrebat mereu de ce simt totul așa de intens și poate uneori exagerat. Au fost momente când am regretat, când am sperat la ceva mai mult, când m-am săturat..și când am ales să las totul în mâna lui Dumnezeu. Nu știu de ce de multe ori ultima dată ajung la Dumnezeu, când ar trebui din prima clipă să mă las în brațul Lui. Sunt datoare să iau o pauză de la mine. În ultima perioadă parcă m-am dăruit prea mult oamenilor și prea puțin lui Dumnezeu. Am în mine dorința arzătoare de a salva suflete, însă Dumnezeu nu vrea ca prețul să fiu eu.

M-am schimbat mult în ultimele luni. Nu am văzut progrese zilnic, ba chiar am crezut că mă îndrept tot mai mult spre adâncurile unei prăpastii..însă când mă uit în urmă pot spune că Dumnezeu e mare. Dacă am crezut că nu pot trăi fără anumiți oameni, m-am înșelat. Mulți au plecat și Dumnezeu a adus alții noi. Am învățat..cu greu și lacrimi că există oameni pentru anumite perioade din viață și le-am dat drumul. Am cunoscut ura, frustrarea, neiertarea, regretul, gelozia, invidia, izolarea și toate acestea ca să văd și mai bine că defapt fără Dumnezeu nu pot să trăiesc. Am uitat asta pentru o perioadă și m-am îndepărtat, mi-am luat privirea de la Cer și am pierdut-o printre oameni. Când mă uit la Dumnezeu strălucesc și pot privi oamenii prin ochii Lui, însă când am pus oamenii pe primul loc înaintea privirii mele..m-am îngrozit. Am văzut ce se simte când oamenii părăsesc, rup promisiuni, rănesc, și lovesc voit…a fost greu să iert și să trec mai departe atâta timp cât mă uitam la ei.

M-am plimbat cu Dumnezeu pe marginea unui lac și am jucat un joc. El a văzut că țin strâns în mână un pumn de diamante, atât de strâns încât palmele îmi sângerau. Dumnezeu m-a rugat să le arunc în apă și ceva măreț o să se întâmple, dar asta însemna că nu mai am voie să le scot de acolo. Nu-l priveam pe Dumnezeu ( de rușine) și mă uitam la diamantele din palma mea. Nu le puteam da drumul, ele îmi ofereau strălucire, mă făceau să mă simt valoroasă … așa că mereu păstram o anumită distanță de Dumnezeu..nu cumva să decidă El să le arunce. Dumnezeu mi-a spus că diamantele nu rănesc atâta timp cât le privesc din mâna Lui, dar atunci când le iau eu lucruri tragice se întâmplă. Poate părea ireal, însă m-am plimbat cu Dumnezeu pe acel lac aproape jumătate de an…El a rămas lângă mine și poate am crezut că nu ajungem niciunde însă la sfârșitul drumului Dumnezeu mi-a zis să-mi privesc palmele. M-am uitat și nu mai aveam nimic, niciun diamant doar niște bandaje și uimită nu știam ce s-a întâmplat. Dumnezeu mi-a spus că încet în timp ce mă apropiam de El am început să arunc ce aveam în mâini dar durerea o mai resimțeam. Era mândru de mine, știa că pot să fac asta deși pe tot parcursul drumului doar despre acele diamante am vorbit. M-am uitat în apă și am văzut doar pietre, nu erau diamante. Deși Dumnezeu mi-a spus că încă nu sunt pregătită pentru ape așa de mari ..am sărit pentru că ceva strălucea..am luat și când am văzut că sunt pietre mi-am dorit să le transform în diamante. Aceasta este treaba lui Dumnezeu, el schimbă oamenii în diamante. Când am vrut să o fac eu am creat diamante ce rănesc, nu ce strălucesc. Doar prin puterea de la Dumnezeu le-am aruncat din nou în apă și cu toată credința știu că El o să le schimbe.

Privirea mea este acum spre Dumnezeu și spre ce o să facă prin mine de acum înainte, nu mă mai uit la ce s-a întâmplat. Toate experiențele de care am avut parte au ajutat la clădirea mea, acum stau pe acoperiș cu Dumnezeu și mă bucur. Mă bucur atunci când nu înțeleg de ce, atunci când greșesc dar sunt iertată, atunci când iubesc și atunci când singura dragoste pe care o aștept e de la Dumnezeu.

Advertisements

Letter #43 Nu mai căuta!

http%3A%2F%2F41.media.tumblr.com%2Fb1203f4086ba151eb35947676629ecba%2Ftumblr_ni24x1Wx1U1s4mpljo4_1280

Chiar am crezut că sunt bună la asta, la a căuta mereu soluții, la a crea povești și la a fi mereu în control. Însă mereu uitam de Dumnezeu. Mereu există un scop în spatele dorințelor lui Dumnezeu, dar am ales să dau prioritate dorințelor mele. Am declarat de nenumărate ori că Îl iubesc pe Dumnezeu, însă alegerile din viața mea nu erau luate după inima Lui. Am înfruntat consecințele și încă o mai fac însă am realizat că nu acțiunile mele mă definesc, ci ce înseamnă Isus pentru mine ( Who you are it’s not defined by what you do, but it’s defined by who Jesus is to you– Carl Lentz). Cu greu și cu muncă am văzut că nu trecutul meu mă definește, ci trecutul lui Isus iar prin ce El a făcut eu sunt iertată. Iertarea prin jerta Lui mă definește.

Am încercat să scriu singură multe povești din viața mea, însă cred că cel mai mult am vrut să-mi scriu povestea de dragoste. Am eșuat și maiestuos pot spune. Diavolul m-a pandit pană am zburat cel mai înalt, iluzoriu vorbind, ca mai apoi să aranjeze căderea mea, o cădere dureroasă și cu mulți oameni răniți.

De multă vreme știam că Dumnezeu mă caută, însă eu purtam nenumărate măști așa că era drum lung pană la “adevărata-eu”. Lumea a creat în mintea mea un sistem deficitar de raportare la identitatea mea. Credeam că dacă sunt blandă, liniștită și mă rog pentru oameni din umbră este ceva greșit la mine. Așa că am început să port măști în funcție de locul în care mă aflam. Am lăsat propriile valori și adevărata mea identitate în Cristos ( care e tare btw) să stea ascunse și cu vremea să se prăfuiască. Dumnezeu a căutat sufletul meu și l-a transformat. ( Aleluia)

Cea mai bună variantă a ta, e cea reală.

Cand oamenii te vor vedea în toată unicitatea ta, îl vor regăsi pe Isus. Ceea ce eu cred despre mine, trebuie să vină doar de la Creatorul meu. Iar filtrul prin care mă uit la ceilalți oameni trebuie să se numească Isus. Dumnezeu îmi dă putere ca atunci cand un munte apare în fața mea, eu să-L caut pe El și muntele se va muta, încercările mele de a-l împinge nu numai că nu vor da rod ci mă vor seca.( Whatever mountain is in front of you, if you can’t look above it and see if Jesus is in it, get used to that mountain because that mountain is all you gonna know-Carl Lentz)

Am văzut că ceea ce sunt eu depinde de ceea ce vede Isus în mine. Iar tot ceea ce fac eu contează. Dumnezeu nu-mi scrie povestea fără niciun rost. Acțiunile mele au o importanță, persoanele langă care stau contează și felul în care iubesc arată modul în care eu percep iubirea lui Isus în viața mea. E dificil uneori să iubești, să dăruiești și să vezi că tu rămai undeva pe langă imagine. Însă totul devine ușor cand observi să langă imagine se află și Dumnezeu, El privește și se îngrijește de fiecare suflet. Așa că mereu îmi găsesc plăcerea în El și voi continua să ofer iubire oricate măști va trebui să dau jos ca un om să se lase iubit.

Așa că nu mai căuta să schimbi povestea lui Dumnezeu. Tu nu știi unde poate duce un altfel de sfarșit. Nu mai căuta să te ascunzi ci urmărește chemarea lui Dumnezeu pentru tine. Ieși din barca ta, uită-te la Isus și îmbrățișează valoarea din tine. Nu mai cauta lucruri distrugătoare, ci caută-L pe Isus.

Letter #42 Puțin din suflete dragi

10285671_918940181458427_2123196222462328626_o

Două suflete dragi mie, doi oameni ai lui Dumnezeu..

Emi este prietena mea de suflet, sora pe care Dumnezeu a știut să o aducă în viața mea, iar Marius este baiatul ideal pentru inima ei. Un băiat ce mi-a ajuns și mie drag. Le admir relația și modul în care ei au evoluat atât individual cât și ca un cuplu, așa că am vrut să împărtășesc cu lumea puțin din interiorul lor și al relației lor. Mulți tineri intră în relații greșite, acceptă multe lucruri și au modele greșite de urmat. În ochii mei ei sunt un model și merită ca oamenii să vadă puțin dincolo de ce se vede la suprafață. Așa că le-am pus niște întrebări la care ei au fost drăguți să răspundă cu toată sinceritatea.

1. Ce fel de calități cauți la persoana de lângă tine?

Emi : Calitățile sunt daruri cu care te naști sau pe care le dobândești pe parcursul vieții. În ceea ce mă privește, mereu am fost fascinată să caut ceea ce Dumnezeu a pus în persoana de lângă mine. Ca drept dovadă am căutat în “el” o inimă sinceră și plină de pasiune pentru Dumnezeu, înțelepciune în decizii și alegeri, compasiune, înțelegere, dragoste. Caut în “el” sprijin și ajutor, siguranță și atenție, un suflet cald lângă care să mă bucur și să iubesc. Zâmbetul lui să îmi schimbe ziua, iar îmbrățișarea lui să îmi vorbească mereu despre dragostea lui Dumnezeu.

Marius : Profunzimea adâncită în relația iubitei mele cu Dumnezeu. Înțeleaptă și descurcăreață atât în momente critice, cât și în decizii dificile. Sinceră și transparentă în toate lucrurile frumoase sau mai puțin plăcute. Caut să descopăr o calitate deosebită și anume cantitatea dozei de iubire pe care Dumnezeu a pus-o în ea când a creat-o.

2. Ca fată(băiat) cu ce probleme te-ai confruntat până acum?

Emi : Ca și fată, m-am confruntat cu multe lupte atât în familie, cât și în relațiile mele cu ceilalți oameni. Familia mea, avea mereu așteptări mari de la mine, fiind fată, trebuia să învăț cel mai bine, să fiu cel mai bun exemplu pentru oricine, să fiu cea mai harnică, cuminte și devreme acasă. Era indicat să fiu un ajutor potrivit în orice situație. Din luptele mele în raport cu ceilalți oameni ( în special băieți) pot aminti faptul că am căutat să stau deoparte de compromisuri și să mă păstrez curată cu orice preț, pentru a-mi onora soțul și a primi binecuvântarea lui Dumnezeu, conform promisiunii Lui. Iar luptele în care cuvintele erau cele mai tăioase săbii, au fost câștigate mereu prin Cel ce leagă și cele mai adânci răni.

Marius : Nu pot înțelege cum ea gândește așa complicat, când eu sunt atât de simplu..De ce s-a supărat iubita mea..când de fapt eu chiar nu am vrut să gust din mâncare. Iar lupta oricărui bărbat este de a rămâne fidel lui Dumnezeu ca mai apoi soția lui să se bucure doar ea de el.

3. Cât de importantă crezi că este rugăciunea pentru soț/soție?

Emi : Foarte importantă, chiar esențială. Acum să vă spun și de ce e așa. Dumnezeu ne cunoaște în cel mai mic detaliu. Noi nu putem să știm cu cine ne vom căsători, înainte de a ne cunoaște mirele, dar Dumnezeu cunoaște în întregime acest aspect. Dacă Dumnezeu cunoaște prezentul și viitorul nostru, atunci El cunoaște viața prezentă și viitoare a viitorului nostru soț. Rugăciunea înălțată spre Dumnezeu poate schimba viața bărbatului cu care ne vom căsători în funcție de binecuvântările sau vorbele pe care le-am rostit peste el, înainte să-l cunoaștem. Cât de frumos și special este faptul că poți să îți binecuvâtezi soțul prin rugăciune, acum, înainte să-l cunoști, iar când îl vei cunoaște să te bucuri împreună cu el de binecuântările rostite de tine, peste el, cândva mai demult.

Marius : La întrebare asta o să-ți răspund cu o altă întrebare. Dumnezeu ne-a cerut să ne rugăm unii pentru alții? Răspunsul este:  da. Cu atât mai mult e necesar, benefic și “obligatoriu” încă de când ai în gând să intri într-o relație de prietenie care mai apoi să meargă la căsătorie, să te rogi pentru iubita care într-o zi va fi și soția (ajutorul potrivit) ta.

4. Cum a luat naștere relația voastră?

Emi : Noi doi am început să vorbim pe baza unui comentariu lăsat de el la o poză de-a mea. Nerealizând atunci, comentariul respectiv a fost răspunsul lui Dumnezeu pentru mine legat de viitorul meu soț. Fapt de care mi-am amintit doar în momentul în care i-am zis DA vreau să fim prieteni, iar prietenia noastră să aducă cinste lui Dumnezeu.

Marius : Relația noastră a luat naștere vreau să cred că datorită rugăciunilor fiecaruia dintre noi, înălțate spre Dumnezeu pentru a ne deschide ochii să putem vedea pe accea, acela căruia să-i dăruim inima noastră. Mai exact, relația noastră a început datorită unui comentariu sincer despre frumusețea ochilor ei pe care nu aveai cum să nu ii vezi atât de diferit.

5. Ce ai văzut în Marius(Emi) mai mult ?

Emi : Interesul lui pentru sănătatea mea spirituală și nu ambalajul care îți iasă în evidență la primul contact vizual.

Marius : Ea a fost sinceră încă de la început în tot ceea ce a spus despre ea. A fost deschisă să mă cunoască încă de la început.

6. Ce fel de dificultăți a întâlnit relația voastră? Cum ați reușit să le rezolvați?

Emi : Nouă nu ne-a fost greu să investim unul în celălalt, ci partea grea a fost să protejăm ceea ce investim cu riscul de a fi răniți. Legat de oameni, ne-am confruntat cu vorbe dure și inimi împietrite. Le-am rezolvat lăsând timpul să vorbească pentru noi, el fiind cel mai devotat martor. Simultan, rugăciunea este cel mai important stâlp de susținere al nostru, iar Cuvântul lui Dumnezeu a fost mereu candela pentru picioarele noastre. Împletindu-le cu putere pe toate trei, ajungi să realizezi că Dumnezeu e în control atât pe munte cât și în vale.

Marius : Păi ne-am confruntat cu idei contradictorii, mie îmi place asta..mie nu. Încăpățânarea și orgoliul fiecăruia în parte. Rezolvarea a venit prin realizarea faptul că atunci când iubești înveți să accepți că ideile tale nu sunt întotdeauna corecte. De asemenea când îl implici pe Dumnezeu în toate colțurile relației tale cu ea, când noi ca oameni nu mai înțelegem și nu mai știm încotro să mergem sau ce să facem ca dificultatea în relație să se rezolve, Tatăl preia controlul 100% în a rezolva problema care poate sfărâma relația.

7. De la ce vârstă crezi că ar fi benefică o relație?

Emi : Având în vedere că eu am 19 ani, aș fi absurdă să zic că această e vârsta ideală de a avea o relație, eu fiind implicată în așa ceva. Dar adevărul e că o vârstă mai mică de 18 ani nu ar avea puterea să ducă o relație care să aibă ca finalitate căsătoria, deoarece iresponsabilitatea și imaturitatea își spun cuvântul chiar dacă orgoliul și mândria te împing spre astfel de relații la vârste nepotrivite.

Marius : O relație e benefică din momentul în care te gândești să întemeiezi o familie. Relațiile la vârsta adolescenței aduc doar răni, frustrări și sentimente frânte. Deci de preferabil după 18 ani.

8. Cum știi că el/ ea e alesul/a? Există predestinare?

Emi : M-am rugat pentru ca Dumnezeu să îmi arate omul cu care pot clădi pentru Împărăția Lui, iar El în credincioșia Lui a dictat inimii mele cum să bată pentru “alesul” ei. Și mai mult de atât, Dumnezeu a învățat-o să iubească, să creadă și să investească. Dumnezeu ne-a dat dreptul de a alege. Am ales să urmez calea Lui, iar El continuă să binecuvânteze alegerea mea. Nu există predestinare. Există alegere. Alegere în conformitate cu voia lui Dumnezeu. Tu alegi, iar Dumnezeu binecuvântează!

Marius : Cerându-i lui Tati să îți zică. El îți poate arăta prin comportamentul ei, trupul ei, cuvintele ei, gesturile ei. Și eu cred că până la urmă depinde de alegerea ta. Sunt de părere că nu există predestinare. De ce cred asta? Pentru că Biblia spune că Dumnezeu ne-a creat și ne-a dat dreptul de a alege cu cine vrem să ne căsătorim. În funcție de alegerile mele Dumnezeu binecuvântează mai mult sau mai puțin relația noastră.

9.  Ce este iubirea?

Emi : Iubirea este cea mai profundă trăire, cea mai desăvârșită artă, cea mai complexă dar, este darul lui Dumnezeu pentru toți oamenii.

Marius :  Iubirea este acea dragoste de neimaginat ce te face să mergi până la ați da viața pentru iubita ta. Iubești cu inima, sufletul și nu cu ochii carnali.

10. Cum îți imaginezi o zi obișnuită peste 10 ani?

Emi : De dimineață mă trezesc și am cel mai plin de dragoste zâmbet. Îmi sărut pe frunte iubitul, pentru a-l binecuvânta și îi rostesc copilărește :”Bunăăă dimineațaaaaa!” Înainte ca el să plece la lucru îi amintesc că el e fiu de Dumnezeu, iar atitudinea lui de peste zi trebuie să dovedească asta. Iese de pe ușă și ca de fiecare dată aștept să se întoarcă pentru a-mi aminti că mă iubește. Urmează ca atât eu cât și el să ne facem datoria în locul în care Dumnezeu ne-a îngăduit să lucrăm. Ostenită după o zi de muncă, seara tânjesc să ajung acasă să îl îmbrățișez și să îi spun că mi-a fost așa de dor de el..

Marius : Trezind-o pe Emi dornic să îi împărtășesc ceea ce Dumnezeu mi-a vorbit prin vise, vedenii sau gânduri, apoi gustând din cafeluța cu lapte și discutând pe temele respective. Sărutând-o grăbit să plec la muncă, ies pe ușă apoi îmi aduc aminte că trebuie să îi spun ceea ce îmi dictează inima, mă întorc și strig tare “TE IUBESC”..apoi plec fericit și plin de chef să lucrez. După 8 ore de muncă, plin de dor după Emi și copii mă opresc să le cumpăr dulciuri. Ajung acasă și povestesc toate lucrurile prin care Duhul Sfânt probabil mă trece în timp ce mănânc mâncarea gătită din dragoste de către soția mea. Apoi caut să petrec după-masa în familie și seara îngenunchez la pat mulțumind lui Dumnezeu pentru soția și copii mei.

11. Ai crescut în relația cu Dumnezeu de când l-ai/ai cunoscut/-o pe Marius/Emi?

Emi : Nu îmi e deloc ușor să vorbesc despre încăpățânarea mea sau despre atitudinea nemulțumitoare pe care o aveam aproape tot timpul. Adevărul e că Dumnezeu prin Marius m-a modelat foarte mult. Nici un om oricât de drag mi-ar fi fost tot nu a reușit să scoată din mine aceste lucruri. Marius ( ajutorul meu potrivit) și în ziua de azi se lasă folosit de Dumnezeu pentru a mă schimba.

Marius : Da, foarte mult. Ea e frânghia de sprijin, motivarea, încurajarea, mustrarea, pacea, siguranța iar Dumnezeu îmi modelează cel mai mult caracterul prin ea.

12. Un sfat pentru fete/băieți?

Emi : Fete, fiți demne de numele vostru ( ADEVĂRATE PRINȚESE) și luptați pentru a vă păstra curate. Astfel veți dansa în binecuvântările lui Dumnezeu, fascinate fiind de valoarea imensă pe care o purtați pentru prințul vostru.

Marius : Atunci când alegi o fată pentru a fii iubita ta, iubește-o, ai grijă de ea, prețuiește-o și gândește-te că Dumnezeu a pus-o sub aripa ta pentru că El crede că tu o faci fericită, împlinită și iubită. Ea este fiica lui Dumnezeu, nu Îl dezamăgi pe Dumnezeu, băiete.

Letter #41 A îmbrățișat-o ..!

988472_1530201713927614_6557400455443178247_n

Doar Dumnezeu mi-e martor de câte ori am scris, am șters, am rescris și plină de regrete am renunțat.

Odată eram cea mai bună prietenă a cuvintelor, dar cu timpul cred că relația noastră s-a răcit. Nu le mai găsesc pe cele potrivite, dau cuvintele mele persoanelor ce nu văd și rostesc iubire surzilor.

L-am luat pe Dumnezeu de mână să mă ajute să-mi îmbrac încet sufletul în cele mai delicate cuvinte. Și ce important e sufletul, am știut asta mereu și totuși am ales să-l dau din mână-n mână, am lăsat fiecare persoană curioasă să ia ceva dn el și cu vremea a ajuns gol. Nu regret dacă ce au găsit în sufletul meu l-au ajutat pe al lor, însă îmi pare rău dacă o cărămidă pusă de mine cu trudă a fost luată și aruncată în nisip. Uneori îmi doresc să dau timpul înapoi și să-mi protejez mai bine sufletul, inima, gândurile..chiar și trupul dar știu că așa cum au ajuns acum..puțin bandajate și sângerând mă fac persoana unică la care Dumnezeu s-a gândit.

Cine s-ar putea gândi că dintr-o fată ce noaptea plângea cu suspine, ziua s-a ridicat o fiică de Rege victorioasă? Pot spune în sinceritate că deși voiam să ies dintr-o stare de tristețe gândul meu mergea la amintirile ce mă făceau să simt durerea, îi ceream lui Dumnezeu vindecare însă când puneam capul de perină gândul îmi zbura la o persoană și nu la El. Lucrurile sunt așa de schimbătoare, încât mă înspăimântă..însă Dumnezeul meu a rămas același. Îmi aminteam zilele acestea cum Dumnezeu a făcut lucruri minunate în viața mea în cele mai obișnuite zile, în zilele neplanificate minuțios și fără ținute atent alese. Și din nou vindecarea mea a avut loc într-o seară obișnuită cu muzică de închinare în căști. Mi-am reamintit cum este relația mea cu El, pe lângă imprevizibilă ea înflorește în fiecare zi. Nu am nevoie de o dată specială din calendar sau de o conferință mult așteptată pentru că în toate zilele Dumnezeu a mai plantat ceva în sufletul meu, așa că nu există zi normal sau nespecială în prezența Lui.

Amare sunt lacrimile unei inimi obosite, dar dulce este zâmbetul unui suflet vindecat. L-am lăsat pe Dumnezeu să mă surprindă, I-am zâmbit în fiecare dimineață și El m-a binecuvântat. Am avut o perioadă în care nu mai puteam să iubesc, îmi era așa de greu și deși cuvinte frumoase ieșau din gura mea, ele nu porneau de la inimă. Credeam că o persoană a fugit cu toată dragostea mea, și o făceam vinovată de golul sufletului meu..însă din nou ochii mi-au fost deschiși. Cum aș putea eu iubi când nu accept dragostea lui Dumnezeu? Am încercat să umplu golul cu forma Lui printr-un “el”, însă mai multă întuneric s-a creat decât lumină. Am tânjit multă vreme după dragostea lumii, puțină, limitată, amară și rece..dar acceptam orice pentru o fărâmă de iubire și o privire caldă..până când sufletul a cedat și inima a strigat: Vreau la Dumnezeu!” și în momentul în care brațele Tatălui m-au strâns după o înduioșătoare revedere i-am spus: “Ține-mă strâns că nu am să mai plec din preajma Ta.” 

Vreau să îți spun cu cea mai mare siguranță posibilă că din momentul în care mâna ta a lăsat-o pe a lui Dumnezeu, ți-ai pierdut inima, și nu o poți regăsi decât când te întorci la El.

Multă vreme am fost rușinată de mine. Spuneam unele lucruri dar făceam exact opusul lor iar acele cuvinte își pierdeau valoarea. Nu mă simțeam vrednică să merg în fața lui Dumnezeu, dar am făcut-o. Cu obrazul roșu, cu lacrimile arzând puternic..mi-am luat inima-n palme și am pus-o în fața Lui. Și știu că o să iasă o capodoperă pe care o voi arata întregii lumi.

Într-o zi o să spun tuturor povestea inimii mele..cu zâmbetul pe buze.

Letter #40 între cei doi ani

http%3A%2F%2F41.media.tumblr.com%2F0b5cc7e09947c89127f86b3f6706f836%2Ftumblr_naed8jg7a21swhgluo1_1280

Nu am mai scris. Nici măcar un cuvânt, nici măcar un gând. De ce? De teamă. Când începi un lucru ești entuziasmat..la începuturile mele în ale scrierii obișnuiam să nu las pixul sau telefonul din mână doar ca să mai aștern o idee, acum însă nu mai pot scrie. Mi-e teamă că nu o fac destul de bine, dacă nu zidesc pe nimeni? Are vre-un rost tot ce fac? Nu știu răspunsul dar o fac.

Ultimele luni pentru mine au fost întunecoase, nu mă mai înțeleg cu propriul suflet. Nu mă mai înțelege nimeni, m-am pierdut pe hartă. Am încercat să fiu diferită pentru a plăcea anumitor oameni și a fost obositor. Dar cel mai rău lucru este că nu am mai iubit. Din persoana care dădea îmbrățișări din tot sufletul acum nu știu cum să mă mai feresc de brațele deschise.

Dumnezeu îmi vorbește, este lângă mine dar așa cum fac cu oamenii am ajuns să fac și cu El. Fug, mă ascund, mă închid și după furtună pictez cel mai veritabil zâmbet pe față și oamenii îl cumpără bucuroși.

În ultima perioadă am dat de oameni minunați, fie în persoană fie pe internet. Am fost strânsă în brațe nu doar îmbrățișată, am fost ținută de mână nu doar cărată…am simțit iubire deși nu am dat-o.

E ciudat..cum ajungi să mergi pe stradă fără să te uiți la cei din jur. Parcă mi-e dor să primesc un zâmbet adevărat de la o persoană necunoscută, să țin de braț o bătrânică care nu e bunica mea sau să nimeresc într-un copilaș care nu-mi-e nepot. Sunt micile bucurii de care ne privăm pentru că ce-i drept e mai comod să-ți pui căștile-n urechi și să dai din coate că nimeni nu-ți face loc în autobuz.

Privirea ta ține lumea colorată, ai grijă ce culori folosești. Nu am mai vorbit cu o privire de foarte mult timp. Parcă prefer să analizez cromatica covorului sau să număr câți biscuți sunt puși pe jos. Privirile sunt grele și fulgerătoare. Mi-e greu să mă intersectez cu o privire urâtă ce vine cu un zâmbet mare și fals pentru că mă lovește. Vreau o privire mângâietoare, sinceră și iubitoare.

Vreau suflete în jurul meu și nu trupuri. Vreau cuvinte adevărate și nu litere înșirate. Trece și luna decembrie și vine anul 2015. Îl vreau special și nu doar pentru că are la sfârșit numărul meu favorit ci pentru că e anul muncii. Anul în care voi lupta pentru iubire și voi munci pentru a putea să iubesc. Anul în care nu-mi cumpăr 10 bluze pentru a le putea etala în fața celorlalți ci pentru că alte 9 persoane au nevoie de câte o bluză.

Nu vreau să încep să fac asta doar după ce se dau artificiile de anul nou ci de acum. Acum pot să dăruiesc niște cuvinte, acum pot împărtãșii dragoste și iubire însă multe luni din anul 2014 le-am pictat în negru. În anul 2015 nu-mi mai cumpăr acuarele triste.

Vreau să fiu un om mai bun pentru Dumnezeu și pentru mine. Vreau să dăruiesc mai mult pentru că sunt oameni ce nu au deloc. 

Recomand.  http://www.catalinciuculescu.ro/4-zile-si-4-nopti-ca-om-al-strazii/   Este mult de citit și timpul meu a fost “pierdut” în cel mai plăcut mod. Vreau să fiu omul care face nu doar care scrie. 🙂

Letter #39 asemenea cui?

10505237_655454381242083_4819390037458637498_o

Am citit mai demult o carte fascinantă de unul dintre scritorii mei preferați, și anume Max Lucado. Titlul ei m-a inspirat și conținutul ei m-a făcut să-mi doresc să o recitesc.

Mă uit în jur și de asemenea în oglindă și mă mai gândesc ca cine arat eu? La aspect aduc mult cu tatăl meu, puțin din mama mea..la obiceiuri am încercat să culeg ce e bun însă caracterul meu cui este asemănător?

Văd adolescenții cum își aleg modele greșite de urmat. Pe bună dreptate că sunt frumoase, au un nume cunoscut, ceva mai multe zerouri în cont decât noi restul însă caracterul lor lasă de dorit…și mult.

Întotdeauna mi-a plăcut să caut oameni de urmat, de admirat, pe care să-i am ca și model și să spun “așa-mi doresc să devin cândva.” Am căutat destul, oameni frumoși am găsit, oameni bogați la tot pasul, cunoscuți de toată lumea..însă nu găseam un caracter demn de urmat. Nu vedeam niște fapte pentru care să pot lăsa pălăria jos și să n-am nimic de contestat.

Defapt eu nu trebuia să caut cu o așa înverșunare pentru că totul se afla lângă mine. Vorbeam despre acea persoană zilnic, mă gândeam mereu și chiar scriam despre ea..însă nu m-am gândit să-i studiez așa de mult viața. Generalul în cunoașteam, să spun ceva detalii mă descurcam însă n-am atins esența, puritatea și inima sa.

Așa că am ajuns să citesc cartea “Asemenea lui Isus” . La început mă gândeam că voi afla mai multe despre viața Lui însă cartea aceasta a fost răspunsul căutărilor mele.  În fiecare zi încerc să am inima Lui, învăț în fiecare zi să las ura deoparte și să îmbrățișez cu iubire, iert și zâmbesc deși rădăciniile dinților mă înțeapă.

Poate nu se observă la suprafață pentru că nu primesc bani ca să-L urmez pe Isus, poate nu zâmbesc mereu dar în fiecare zi o floare este plantată în sufletul meu, poate mi-e greu să iert la suprafață  dar cu siguranță Dumnezeu trage de acele buruieni din sufletul meu zilnic.

“Dumnezeu te iubește exact așa cum ești. însă refuză să te lase așa, El vrea să devii asemenea lui Isus.” 

Isus avea o inimă pură, a mea mai are pete de șters. Inima lui era plină de pace, eu însă mă mai las condusă de mânie. El era liniște dar eu pot face zgomot negativ. Inima lui avea un scop, a mea e încă pierdută în alegeri. Scopul lui era să salveze omenirea de la păcatul ei ….insă eu de câte ori nu am împins un om care se afla pe marginea prăpastiei?

Avea cele mai plăcute gânduri, de ale mele nu știu cum să mai fug. “El reușea să vadă frumusețea crinilor, bucuria în închinare și oportunitățile ce se deschid în mijlocul problemelor”. Diagnosticul zilelor mele este de multe ori întunecat, mă uit la probleme cu cel mai performant microscop și nu realizez că sunt mai mare ca ele.

Am zile în care merg cu privirea în jos, parcă rușinată de mine, trec pe lângă oameni ca pe lângă niște clădiri, uit să le zâmbesc altor suflete. În cartea lui Max am descoperit următorul secret “Ține minte, secretul asemănării cu Isus este >>ațintirea privirii asupra Lui<< “  Cum pot eu să-L privesc pe El când privirea îmi este așa murdară. Cum pot privi eu ceva pur și sfânt cu ochii mei negri de păcat?

Am nevoie de spălarea Lui. El ne mai curăță încă și acum. Noi suntem tot timpul spălați. Spălarea nu este o promisiune pentru viitor, ci o realitate prezentă”. Nu prea merit eu multe lucruri însă Isus da. “Singurul vrednic să fie slujit, i-a slujit pe ceilalți”. Iar eu vreau să-i urmez exemplul de aproape.

În ultimul timp și poate constant și continuu am avut probleme în relațiile cu cei din jur. Din cauza unor acțiuni aceste relații s-au răcit, neiertarea le-a adâncit, falsitatea le-a îmbrăcat frumos și acum s-au stins.

Și știi ce se întâmplă? Atunci când cel care nu a greșit se aventurează să spele picioarele celui care a greșit, ambele părți ajung pe genunchi. Relațiile nu înfloresc pentru că cei vinovați sunt pedepsiți, ci pentru că cei nevinovați sunt plini de îndurare.”

De mult ori m-am simțit nevrednică de atingerea unui om, însă atunci am fost cea mai vrednică de atingerea lui Dumnezeu. O atingere care alină, nu judecă și dă pace. Vorbesc adesea cu Dumnezeu, îmi spun problemele, mă plâng puțin după care plec. Însă am învățat că “să-L asculți pe Dumnezeu este o experiență de primă mână”. Am ales în rugăciunile mele calitatea în locul duratei și m-a ajutat ca în convorbirea mea cu Dumnezeu să existe substanță solidă.

Tot timpul mi-au plăcut aceste cuvinte din carte “Într-adevăr, minunată este ziua în care încetăm să lucrăm pentru Dumnezeu și începem să lucrăm cu Dumnezeu.” El nu are nevoie de un raport din partea mea la sfârșitul zilei ci are nevoie de mine în timpul zilei în echipa Lui.

Treaba mea este să privesc fața lui Dumnezeu până mă dor ochii de  atâta strălucire.” Și m-au durut, iar atunci m-am bucurat că am această mare favoare.

Am învățat să-mi încep ziua și să mi-o sfârșesc cu Dumnezeu. Să-i încredințez gândurile mele adormite, cele spune în șoaptă și cele ce și-au găsit glas prin lacrimiile nopții.

Te provoc să fii asemenea lui Isus cum știi tu mai bine ..în fiecare zi.

Letter #38 măi prințule

droppedImage

Sunt încojurată de prinți frumoși. De băieți ușor de iubit prin faptul că Dumnezeu se oglindește în ei.

Dumnezeu mi-a dat un cuvânt pentru fete dar acum cred că vine unul și pentru băieți. Am observat că și băieții au nevoie de încurajări, nu doar fetele..însă ce scriu acum poate fi luat în seamă și de fete pentru a vedea cum este un prinț cu adevărat.

Sunt încojurată de mulți băieți, puțini prinți și mulți broscoi. Fără jenă îi numesc broscoi pentru că ei s-au născut niște biruitori, viața lor ar trebui să urmeze pașii lui Isus însă mulți se rătăcesc sau chiar se pierd.

Am întâlnit niște băieți minunați, cu adevărat oameni ai lui Dumnezeu și vreau ca ei să fie un exemplu.

Dragilor, caracterul vostru se oglindește în afară mai ceva ca o oglindă. Tot ce este în sufletul vostru, oricât de mult încercați să ascundeți este vizibil. Sensibilitatea voastră este un atuu, lacrimile pe care le vărsați sunt pline de putere iar zâmbetul pe care îl oferiți poate topi cel mai mare ghețar.

Primul lucru pe care îl deține un prinț este frica de Dumnezeu pentru că prin asta el este binecuvântat ( Ps 128:4 ). Capul unui prinț nu este plin de gel, parfumat până la refuz ci capul său este Cristos ( 1Cor 11:3). Purtarea unui prinț este dreaptă și nu plină de vinovății pentru că ele duc spre o cale întortocheată ( Proverbe 7:19 ).

Când întâlnesc un prinț răbdator știu că el are un caracter matur iar un caracter matur produce nădejde ( Romani 5:4).

Voi sunteți frumoși, dar aveți o frumusețe aparte. Frumusețea lui Dumnezeu. Frumusețea voastră să nu constea în împodobirea exterioară ci în omul ascuns al inimii, în caracterul nepieritor al unui duh blând și liniștit, care este foarte prețios înaintea lui Dumnezeu.

Eu personal pun mare preț pe sufletul unei persoane. Când un băiat își înalță sufletul către Dumnezeu atunci știu că el este un prinț demn lângă care eu pot crea o legătură strânsă în 3. Un suflet lipit de cel al lui Dumnezeu este valoros. Un băiat care se sprijină pe dreapta Lui este un stâlp pentru o prințesă.

Un prinț demn va avea ca rod un pom de viață iar cel înțelep câstigă suflete. Dragii mei, nu încercați să câștigați priviri cu subînțelesuri, nu atenția unei fete de la poarta împărăției te va înălța mai mult în relația cu Dumnezeu.

Fetelor, voi ca prințese ale cerului ar trebui să locuiți numai în locurile pe care Dumnezeu le-a ales și să nu vă lăsați păcălite de falsele împărății ale lumii.

Un prinț care își iubește sufletul va dobândi înțelepciunea iar priceperea îl va ajuta în gasirea lucrurilor bune ( Proverbe 19:8 )

Dacă între suflet și trup tu ai ales sufletul ești cu adevărat un prinț, tu rămâi statornic în planurile alese. ( Isaia 32:8)

Am vrut să caut în Biblie caracteristicile unui prinț pentru că eu sunt subiectivă. Nu vă ghidați după ce spune lumea, nu vă lăsați intimidați de fetele care pun preț doar pe aspectul exterior.

Un prinț trebuie să fie deștept ca să-și dea seama ce prințese are sau nu are în jur. Nu toate fetele care declară lucruri frumoase sunt frumoase și în suflet. Nu cred că vei dori lângă tine un chip frumos care să nu-ți aprecieze sufletul.

O prințesă adevărată face sacrificii pentru prințul său, îl îngrijește când este bolnav, îi acordă atenție și-l îmbrățișează în iubire. Priviți cu atenție și alegeți cu sufletul. Nu este plăcut ca după ce ați ales o fată pentru tot restul vieții aceasta să-și dea jos costumul de prințesă și tot acel farmec să dispară.

Tot timpul căutați bunătatea și prezența lui Dumnezeu într-o privire pentru că de aici derivă toate celălalte lucruri.

Acum sper să vă fur un zâmbet prin cuvintele rostite de Ramy, o prințesă valoroasă care apreciază un prinț demn.